Versuri corectate și adnotate
Trag de porți și se deschid greoi,Câini bătrâni lătrând pustiul,De-amintiri și plâns eu mă-ncovoiC-am rămas doar eu „fiul”.Te-ai dus și tu cu ceilalți doi,Ai uitat de toți, de noi,Cei ce-ți plâng pe urmă roiCăci n-ai să te-ntorci înapoi.Am râs cu tine, cât am statNici o vorbă n-ai suflat.Ochii împăcat ți-ai închis,Zâmbetul-ți trădează un vis.Am blestemat … Citește mai mult
Spațiu-n jur se îngustează,Pe inimă pumnale-mi presează,Întunericul devine greu,Nu-l mai simt pe-al meu aheu.Viața, pauză a eternei Morți,Devine chin fără a-l meu soț,Și-atât îmi place suferința,De viață nu-mi va ierta ființa.Iubite! Prin ce lumi te-a blestemat,S-ajung eu îndurerat,Să-mi grăbesc sfârșit de zile,S-ajung la braț cu tine?.Mă-nspăimântă când la stele meditezȘi le văd împrăștiate-n Univers;În Eden, … Citește mai mult
Am greșit atât de grav..Nici Dumnezeu nu poate iertaFapta unui om bolnavCe nimeni-n veci n-o va purta.I-am șocat pe toți, pe Dis și Deus,I-am scârbit cum nu credeau;La Judecată nu voi fi adus,Nemuritorii mureau de mă vedeau.Tată! Voi putea eu oareSă obțin a ta iertare?.Iadul cel mai rău să mă-nghită,Sunt ființa cea mai umilită,S-aruncați cu … Citește mai mult
Plâng și se consumă, înduplecate,Existențele își duc uscateGândurile în altă parte,Lacrimi scurse-n răni adânci, aparte.Viața plânge, plânge și Moartea,Dumnezeu își blestemă soarta,Cu toții plâng și se jupoaie,Le curg lacrimi de sânge șiroaie.Dar ei râd, cauza suferinței,Fără nume, fii umilinței,Copiii uitați prin cimitire,Fără cruce, fără amintire.Se învârt în jurul Tatălui,Doar El lumină le-a mai fost,De-ar știi … Citește mai mult
Îmi trebuie un Dumnezeu să mă salveze,Să mă spânzure de-o limbă de campana,S-adun în mine urlete sfinte disperate,Morții-n urmă pașii cu teamă să cate.Pe-un cer crepuscul lungit pe-o câmpieDe unde munții albaștri-n trepte urcȘi se pierd în cer, jertfe-ți aduc țieCe-ai dat viață al meu amor.M-am prăbușit până-n Infern, pân’ la Dis,Suferința-i la ea în … Citește mai mult
Se-ntunecă orizontul,Adierea se răcește,Viața face pe mortul,Speranța se răstignește.Se-aud munții prăbușindu-se,Stânci se sfarmă ca dinții-ncleștați,Arbori sfinți trosnesc ca oase,Fluvii uscate de sânge umflate,Strigăt de moarte animalele-și cântă,Orice moarte-i lacrimă de sfântăCerșită-n genunchi pe mila-nfrântă.În jur se face-ntuneric și n-aud,Cicatrici de ger pe trupul nud,Aerul îngheață și devine greu,Pot să uit de orice empireu.Sub mine pământul … Citește mai mult