Ascultă-mă, pacalea,
Ascultă-mă, pacalea.
Te văd plin de figuri și-ți dau cuvinte-n figură,
Sunt tot A, R, 2 de S, în gâtul m**ii plin de URĂ.
E normal să te oftici, bă, umplutură,
Nu fac s*x cu fanele, că m**a n-ascultă ARSURA.
Mă amuzi când vrei cu mine război, ba,
Că scoți pe gură doar perle,
De când te-a scos m**a din scoică.
Îmi critici hainele crezând că așa îți crește cota,
Tu ești în pas cu moda, eu sunt în pat cu m**a,
Prietena ta m-ascultă și-i curg balele,
Că muzica ta-i praf și oripilezi timpanele.
Diferența dintre noi sparge tiparele,
Eu nu deschid portofelul ca să deschidă ea picioarele.
[ascultă-mă] Se vede clar cine e peste,
Nu știi să scrii rime, d-aia n-ai cu mine texte,
Dau în zdrențe până le sare capota,
Când am zis că *** și proaste, i-am dat o șansă lu’ sorta.
Sunt model pentru mulți,
De la copii la adulți,
Normal că nu înțelegi, te numeri printre cei inculti.
Când tu cânți, mulțimea îți dă de înțeles fără jenă,
Ei formează un marș… în p**a mea, jos de pe scenă.
Cei ca tine mă urăsc fiindcă nu știu altceva,
Dacă aș fi David Copperfield, ai dispărea în p**a mea.
E cam trist, coaie, nu prea mai zâmbești,
Că ai băgat-o pe m**a în lista de mess să ai cu cine să vorbești.
Pentru tine asta-i tare ca idee, că doar așa ai și tu un dialog cu o femeie.
Ești și prost și urât, d-aia p*****e te lasă,
Tu ești motivul pentru care m**a n-are oglinzi în casă.
Vii cu fițe de țăran, ești jegos ca bisnițarii,
În pantofii tăi ai mai mult pământ decât Becali.
Nu ai mesaj, nu ai flow, nu ai voce și nici rime,
Dar stai liniștit… că toate le găsești oricând la mine.
Ba, dacă-i ceva, sună-mă și te scot eu din kkt.
Sensul versurilor
Piesa este un atac direct la adresa unui oponent, subliniind superioritatea artistului în termeni de abilități muzicale, stil și succes. Mesajul central este disprețul față de incultura și lipsa de originalitate a celui criticat.