Îmi amintesc cum ne jucam în ploaie
Nu ne păsa de nimic deși problemele curgeau șiroaie
Deși lumea tot băga strâmbe între noi
Mergeam mai departe și ignoram pe cei răi
Găseam speranță, într-un răsărit de soare
Iar dacă viața ne lovea noi dădeam și mai tare
Certuri și-mpăcări deveneau chestii banale
Că ne iubeam ca nebunii călcând orgolii-n picioare
Când îmi era rău mă-mbrățișai cu dragostea toată
Și când îmi era frig mă-adăposteam în vocea ta caldă
Timpu trecea repede și zburau clipele
Când ne țineam de mână și împărțeam toate visele
Dormeam liniștiți în fiecare noapte,
Fericiti că nimeni și nimic nu ne desparte
Dar toate astea au rămas acum doar amintiri
Că din păcate toate trec, chiar și-aceste iubiri!
Mi-amintesc cum ne plimbam ținându-ne de mână
Nu aveam bani dar zâmbeam la viața asta nebună
Fără călătorii pe insule, fără bijuterii
Fără haine scumpe, fără griji, fără lăcomii
Fără să ne pese dacă părinții ne certau
Că ajungeam târziu acasă noaptea, și țipau
Fără droguri, că dragostea ne era de-ajuns
Fără prea multe întrebări c-aveam sărutul ca răspuns
Fără alcool, fiindcă ne-mbătam cu iubire
Făceam doar lucruri simple care ne umpleau de fericire!
Era mai bine așa, că viața nu era un chin
Deși aveam portofelul gol aveam sufletul plin
Acum mă uit pe geam cum plouă și zâmbesc
Că-s totuși amintiri frumoase în care mă regăsesc
Că știu că ce-i frumos ține puțin și nu regret
C-am încă pentru tine dragoste și respect!
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre amintirile unei iubiri tinere și simple, trăite intens, dar care s-a terminat. Naratorul își amintește cu nostalgie de momentele frumoase, acceptând că tot ce-i frumos durează puțin, dar păstrând dragostea și respectul pentru persoana iubită.