Arghio – Un Zâmbet și-o Lacrimă (Slow Version)

Asta e ce am simțit atunci când am iubit.
Simțeam căldura focului și eram fericit cu tine.
Simțeam ceva ce-ntr-una creștea,
lângă tine aveam o inimă ce-ntr-una bătea.
Buzele mele spuneau vorbe dulci, de plăcere,
brațele mele te strângeau să-ți ofere mângâiere.
Am căutat comoara bucuros că te-am găsit, rușinos de fel, dar fericit că mi-ai zâmbit.
Primul sărut și m-ai fermecat așa de mult,
a fost plăcut că-mi doream din ce în ce mai mult.
Zâmbetul tău mă făcea să zâmbesc și eu,
îmi era greu să-i spun „Pe curând!” chipului tău.
Așteptând cu nerăbdare să-ți vorbesc, să-ți spun că te ador și ce mult te mai iubesc.
Simțeam că lumea se-nvârte în jurul meu atunci când priveam aiurea și muream de dorul tău.
În brațele tale adormeam, mă simțeam în siguranță,
credeam că-i doar un vis și sunt agățat de-o speranță.
Odată ce-am deschis ochii am văzut același zâmbet,
avea magie, era luminos și puternic ca un tunet.
Lângă tine, cu tine o clipă, două, era de neexplicat… Îmi pare rău că s-a terminat, și așa s-a întâmplat.
Asta e ce am simțit când te-am dezamăgit… În acel moment din mine o lacrimă a ieșit.
Simțeam că lumea odată cu mine s-a oprit. M-ai iertat un moment, dar sigur nu m-ai uitat.
A trecut ceva timp, apoi mi-ai zis că s-a terminat… Ce ciudat… că parcă de tine eram drogat!
Nu-mi venea să cred ce ușor între noi s-a încheiat.
Privirea mi s-a-ntunecat, ca cerul neînstelat.
O lacrimă a curs până pe notele mele muzicale,
au început să cânte singure de supărare!
Și-au început să urle mult mai tare! Și mai tare!
Erai în brațele sale… lacrimile au făcut o baltă mare.
Sentimentul dureros, pentru un chip frumos,
au început să muște din mine miraculos.
Au ajuns până la os și mă simțeam neputiincios.
Nu puteam ține fruntea sus, ci mereu în jos.
Doar niște vorbe ce-au intrat direct în suflet
și-au făcut treaba și mi-au șters acel zâmbet.
Îmi pare rău, mi-aș fi dorit să nu se fi întâmplat, îmi doream enorm o dragoste cu adevărat.
N-ai vrut să mă-nțelegi și-ai decis să pleci.
Te doream atât de tare, dar ai vrut să mă-neci.
Într-o lacrimă amară provocată de-un înger,
demonul a fost pălit de ploaie și de fulger.
Pământul este rece fără zâmbetul tău,
sufletul îmi e de gheață când nu ești în jurul meu.
N-ai avut încredere, sau n-ai vrut să ai.
Poate eu eram „așa”, iar el e ce-ți doreai.
Nu pot să te șterg din minte și n-am cuvinte,
tre’ să-mi găsesc o alinare, o cale de scăpare,
că mă simt legat în zale și ard de razele tale…

Refren x 2:
E un zâmbet ce zâmbește-n continuare,
e o lacrimă ce curge și doare foarte tare.
Din greșeli se-nvață și-n muzică trăiesc.
Îmi pare rău că n-am apucat să-ți spun „Te iubesc!”