Mă fotografiază într-un hangar
ca pe un obiect,
o dată, de două ori, de trei ori,
din profil și din față,
îmi aranjează dosarul cu meticulozitate:
„Singur, student, 17 ani,
periculos pentru Siguranța Statului”.
Mă privesc cu coada ochiului:
Vor amprentele mele papilare.
O transpirație rece
îmi inundă obrajii.
Sunt flămând.
Cred că-i o furtună.
Îmi pun din nou lanțuri la picioarele.
Mă ia amețeala.
Începe să se-nvârtă totul
c-o mie de kilometri pe oră.
Pumnii lor se prăvălesc
peste tâmplele mele.
Cad.
Urlu de durere.
Vreau să mă ciocnesc c-un munte.
Dar nu-i niciunul.
Doar noroi și șuturi,
și-un zgomot intermitent
pe care-l aud în creier
până la inconștiență.
Sensul versurilor
Piesa descrie experiența unei persoane tinere, probabil un student, care este torturată și interogată de autorități. Versurile transmit un sentiment puternic de disperare, durere și neputință în fața abuzului.