Strofa I:
Și da, știu, ai perfectă dreptate
N-a greșit prin cuvinte, a greșit prin fapte
Dar alcoolul nu e tratament pentru uitare
Te bagă din stare-n stare, îți amintești și doare.
No no no no, n-are nicio scuză,
Că cine se scuză se acuză
Tu tu tu tu, i-ai fost muză
Parfumul lui pe buzele tale și în bluză.
Amintiri în doi, versuri puse pe voi
Era totul despre voi, era perfect în doi
Acum ești doar cu sticla, jumătatea goală
El tot jumătatea plină ce a dat-o-n bară.
Dar tu bei că așa-ți dictează dragostea
A plecat și te-a lăsat, s-a dus după ea
Tu tot cu vinul, el pe alte căi
A uitat că dragostea se împarte la doi.
Strofa II:
Știu că nu băutura, ci iubirea te omoară
Eu te înțeleg perfect, e normal să doară
Dar dă-l uitării și învață că nimic nu e perfect
Că ce pare prea perfect, are un defect.
No no no no no, ce ai câștigat
Banii băuți de pomană nu-ți aduc nimic, de fapt
Tu tu tu tu tu, o să reușești
Să treci peste, să trăiești alte povești.
Nu-i vorba de noroc, norocul nu există
A fost doar un capitol, o pagină scrisă
Capul sus că ești frumoasă, nu te afunda
Încearcă să dai la schimb dragostea cu ura.
Dar tu bei că așa-ți dictează dragostea
A plecat și te-a lăsat, s-a dus după ea
Tu tot cu vinul, el pe alte căi
A uitat că dragostea se împarte la doi
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea unei femei după o despărțire, care încearcă să își înece amarul în alcool. Ea este sfătuită să uite și să meargă mai departe, dar continuă să bea, fiindcă dragostea o dictează.