Două sute de vodcă,
Și sunt pe copcă;
Două sute de rom,
Și sunt în pom;
Două sute de coniac,
Eu sunt eu și știu ce fac –
Să mă vezi mâine cum zac..
Stau rachiul și berea
Să mă-mpartă:
Hai s-auzi părere justă
Despre artă!.
Când fu seara la „raport”,
Am găsit „locotenentul” mort;
-Bă, ești nebun! –
N-am putut să-l scol din drum:
Două sute, două sute,
Apoi încă două sute:
Mă ia somnul pe tăcute..
Sensul versurilor
Piesa descrie, cu umor negru, stările și consecințele consumului excesiv de alcool. Naratorul trece prin diverse etape ale ebrietății, culminând cu o stare de somnolență și o referire la un 'locotenent' găsit mort, sugerând o noapte pierdută și efectele negative ale abuzului de alcool.