1. Am plecat cândva de jos
Dintr-un sat uitat de lume
Dintr-un loc așa frumos
Unde m-aș întoarce mâine.
Refren:
La țară-nfloresc toți pomii
De la țară vin și domnii
Scumpa mea copilărie
Tinerete cu păcate
Și dragoste pe furate
Cum o fost n-o să mai fie.
2. Nu mi-aș da eu satul meu
Nici căsuța părintească
Acolo-mi găsesc mereu
Liniștea mea sufletească
Refren:
La țară-nfloresc toți pomii
De la țară vin și domnii
Scumpa mea copilărie
Tinerete cu păcate
Și dragoste pe furate
Cum o fost n-o să mai fie.
3. Nu știu alții cum or fi
Cum uită de unde pleacă
Eu din suflet mă mândresc
C-am plecat de jos odată
Refren:
La țară-nfloresc toți pomii
De la țară vin și domnii
Scumpa mea copilărie
Tinerete cu păcate
Și dragoste pe furate
Cum o fost n-o să mai fie.
4. Poți să fii tu cine-ai fi
Poți să fii cu stea în frunte
Dacă n-ai ce povesti
Nu ai câștigat prea multe
Refren:
La țară-nfloresc toți pomii
De la țară vin și domnii
Scumpa mea copilărie
Tinerete cu păcate
Și dragoste pe furate
Cum o fost n-o să mai fie.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia și mândria pentru originile umile, într-un sat pitoresc. Vorbește despre importanța păstrării legăturii cu rădăcinile și despre valorile simple ale vieții de la țară, amintindu-și cu drag de copilărie și de locurile natale.