Mi-a adus, mi-a adus ieri o fetiță mai mai
La poartă, la poartă o garofiță mai mai
Avea ochii plini de soare și albaștrii de cicoare-bis.
Am luat floarea, am luat floarea și fetița mai mai
Și i-am strâns, și i-am strâns la piept mânuța mai mai
Pe care fără să vadă am lăsat lacrimi să cadă
Pe care fără să vadă am lăsat lacrimi să cadă.
De m-ar iubi, de m-ar iubi lumea toată mai mai
Ca fetița, ca fetița de la poartă mai mai
Zilele mi-ar fi de tihna și nopțile de odihna-bis.
Aș fi doamne, aș fi doamne fericită mai mai
Ca așa, ca așa sunt răsplătită mai mai
Pentru câtă dragoste am pus eu în cântece mai
Ca să bucur inima celui ce m-ar asculta mai
Sensul versurilor
Cântecul exprimă emoția și bucuria aduse de un gest simplu, primirea unei fetițe cu o garofiță. Versurile reflectă dorința de a fi iubit și apreciat, la fel ca inocența și puritatea fetiței, și recunoștința pentru dragostea pusă în cântece.