Au plecat olteni la coasă
Fânul verde să-l cosească
Și-au rămas oltencele
Să secere grânele.
Ele seceră la grâu
Cu coadele prinse-n brâu,
Fă-le, soro, cu mâna
Să vină la noi încoa.
Du-te, soro, la izvor
Și ia apă-ntr-un ulcior,
Du-te la izvor pe luncă
Să vezi oltenii cum lucră.
Puiule, dacă ți-e dor
Pune coasa pe răzor,
Vino-n vale la izvor,
Pune-ți coasa pe căpiță
Și vino să-ți dau guriță.
Că mâine-avem sărbătoare
Să facem o horă mare,
Să jucăm și să cântăm,
Cu toți să ne bucurăm.
Sensul versurilor
Cântecul descrie viața satului, cu olteni plecați la cosit și oltence secerând. Versurile evocă dragostea și bucuria, culminând cu anticiparea unei sărbători cu horă și veselie.