La roșu la răsărit
La roșu la răsărit
Este-un pom mândru-nflorit
Este-un pom mândru-nflorit.
Dar sub pom cine-i culcat?
Dar sub pom cine-i culcat?
Dumnezeu e supărat
Dumnezeu e supărat.
Maica sfântă l-a-ntrebat
Maica sfântă l-a-ntrebat
Ce ești, Doamne, supărat?
Ce ești, Doamne, supărat?.
Cum să nu fiu supărat?
Cum să nu fiu supărat?
Că oamenii s-o-mbătat
Că oamenii s-o-mbătat.
Vin acasă, se sfădesc
Vin acasă, se sfădesc
Pe mine mă suduiesc
Pe mine mă suduiesc.
Eu i-aș putea potopi
Eu i-aș putea potopi
Și pe toți i-aș nimici
Și pe toți i-aș nimici.
Da mi-i milă de prunci mici
Da mi-i milă de prunci mici
Că rămân fără părinți
Că rămân fără părinți.
Rai, rai, rai, grădină dulce
Rai, rai, rai, grădină dulce
De la tine nu m-aș duce
De la tine nu m-aș duce.
Rai, rai, rai, grădină verde
Rai, rai, rai, grădină verde
De la tine nu m-aș pierde
De la tine nu m-aș pierde.
De mirosul florilor
De mirosul florilor
De glasul îngerilor
De glasul îngerilor
Sensul versurilor
Piesa exprimă supărarea lui Dumnezeu față de păcatele oamenilor, în special beția și blasfemia. Cu toate acestea, El este reținut de la a-i pedepsi din cauza milei față de copiii nevinovați. Refrenul despre rai contrastează cu imaginea păcatului, subliniind dorința de puritate și pace.