Eram mic, mama plângea și i se rupea inima.
Erau zile când nu avea ce ar fi vrut ca să ne dea.
Când veneau zile mai bune ea plângea,
Nu putea să spună, dar plângea de fericire că ne-a mers un pic mai bine.
[REFREN]
Lacrimile mamei mele sunt pe cer ploaie de stele.
Când văd strălucirea lor de măicuța mea, mea mi-e dor.
Ar fi vrut, măicuța mea, lângă noi mai mult să stea,
Și atunci când ea s-a dus, Doamne cât de mult am plâns.
La măicuța, la mormânt, nu mă stăpânesc și plâng,
Dar cât plâng azi ochii mei nu-s ca lacrimile ei.
[REFREN]
Lacrimile mamei mele sunt pe cer ploaie de stele.
Când văd strălucirea lor de măicuța mea, mea mi-e dor.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea și dorul profund pentru o mamă care a trecut prin multe greutăți. Versurile evocă amintiri despre sacrificiile ei și despre impactul emoțional al pierderii ei, transformând lacrimile în simboluri cerești.
