Ia aminte.
Ia seama, femeie, te iubesc infernal,
te doresc cum călugărul ivirile sfinte,
dar atenție, principesă de stal,
ia aminte.
Nu-mi cere supunere oarbă și nici
nu-ți fa giuvaer la deget înainte,
nici un ham n-a-ncăput pe creștetul meu,
ia aminte.
Tu, care gemi în fierbinți zvârcoliri
și-apoi blândă rămâi, nefiresc de cuminte,
îți aparțin ca vreau eu,
ia aminte.
Un miliard de comori am în inima mea,
„la început a fost cuvântul”-
eu sunt miliardar de cuvinte,
pot să-ți dăruiesc cea mai înaltă statuie de aur,
dar nici un gram din metalul libertății mele,
ia aminte!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o iubire pasională și intensă, dar cu limite clare. Vorbitorul își declară afecțiunea profundă, dar refuză supunerea oarbă și își apără cu ardoare libertatea personală, subliniind că afecțiunea sa este oferită din proprie voință.