Codrule, Maria Ta,
Lasă-mă la umbra ta
Pe mine și pe badea
Până ce-s mai tinerea
Că azi, mâine-oi îmbătrâni
Și de tine dor mi-a fi,
De tine și de badea
Că i-o fost dulce gura.
Să fii, codre, lăudat,
Prin tine cât am umblat
Mi-am cântat cântările,
Mi-ai umbrit dragostile.
Săracă, lume cu soare,
Mândră ești și trecătoare,
Săracă, lume cu vânt,
Mândră ești și treci curând,
Eu trec și codrul rămâne
Și-mi pare rău după lume.
Sensul versurilor
The song expresses a deep connection with nature, specifically the forest ('codru'), and a nostalgic longing for youth and love. It reflects on the transient nature of life and beauty, contrasting it with the enduring presence of the forest. The singer feels a sense of regret as they contemplate their own passing and the world they are leaving behind.