Douăzeci de primăveri
Au trecut, nană, ca ieri
Purtam coadele pe spate,
Puneam busuioc pe-o parte,
L-așteptam pe nana-n prag
Și mi-l sărutam cu drag.
Am trecut floare prin lume
Nu m-am dat pe fiecine
Și dac-aș muri ca mâine
Pe nana l-aș lua cu mine,
Mânca-l-ar țața de pui
Că-i al meu și sunt a lui.
Deal cu deal nu se-ntâlnește,
Om cu om trage nădejde,
Puiul meu de le-am iubit
Șapte ani nu l-am văzut,
Șapte ani și-o iarnă grea
Ne-a despărțit lumea rea.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia pentru tinerețe și dragostea profundă față de persoana iubită. Evocă amintiri dulci din trecut și dorința de a rămâne alături de cel drag, în ciuda trecerii timpului și a greutăților vieții. Versurile subliniază legătura puternică dintre doi oameni, chiar și după o lungă despărțire.