Sunt cu fața spre bere
Și cu ochii spre ea
Zice: „Adio!”
Eu: „Te rog, pleacă, daaaaa!”
Fac un pas spre ușă, ea cade-n bot.
N-am văzut-o cu ăla și nu pot da-npoi.
O mașină a unui eschimos
Hainele parcate pe jos,
Căutam în frigider un os,
Deschid ușa de la baie destul de ușor,
N-aud zgomote din infinitul dormitor.
Îmi făceam o grijă pentru ea,
Biberonul deschis îl ținea
Îi curgeau picături pe jos.
Refren:
Ooo, mi-ai fi vândut și sufletul
Pentru o amantă cum ești tu,
Dar în anestezia mea,
Tu mi l-ai donat deja. (X2)
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă confuză de infidelitate și posibilă dependență, prezentată într-un mod absurd și suprarealist. Naratorul pare dezorientat și incapabil să înțeleagă pe deplin situația în care se află, sugerând o stare de anestezie emoțională.