Strofa I.
(Ieși din capu’ tău! Hai ieși din capu’ tău!)
Când ies pe stradă îmi trag gluga pe cap
Să nu mă vadă nimeni niciodată unde am plecat
Nu sunt deloc ca ei de asta nu-s acceptat
Și nici n-am vrut să mă prefac d-asta am fost judecat de toți
Chiar și de frații mei, o, chiar și ei?
Da, chiar și ei.
La ce m-am așteptat?
Ok, îi iert, încerc.
Și din nou o s-o-nchei și plec,
În întuneric
Unde stau și aștept
Unde beau și scriu
Ok, știu, sunt un monstru viu
Voi m-ați creat deci sunt al vostru viu
Hrănește-mă sau o să mă hrănesc cum știu.
N-o să vă placă
Jur că n-o să vă placă, nici n-o să mă vadă
Fiindcă mă țin legat de cușca asta murdară
Știu cum o să doară, știu bară cu bară
Știu fiară cu fiară, pe care mi le trimit seară de seară
Vrajeală!
N-aș fi crezut niciodată că cea mai grea luptă-i în capu’ meu
Mai bine mă bateam cu o armată,
Cu focu, apa, pământul, aerul
Toate deodată!
Tu ai lăsat să mă lupt cu toate o viață-ntreagă
Ok! O fac
Fiindcă știu că sunt mai tare de atât, mai tare ca mine, în fine,
Tot ce știu e că m-a durut și mai tare de atât,
Și te strâng tare de gât,
Până când o să simți că te sufoci și tu la fel ca mine.
Anxietate!.
Strofa II.
Mă f*t în pastilele tale, eu nu sunt ca ei
Prefer să mor de singurătate
Sau în bătaie cu demonii mei
1, 2, 3
Poate-s unu din ei
Tu nu mă mai vrei
Nici eu nu mă plac.
Ai dreptate!
Ai uitat,
Sunt oltean pot să le trag pe coate
Pot să le car pe toate
N-am timp de prostii din lumea oamenilor
Fraierilor!
Voi trăiți degeaba
Fără să știți că munciți și muriți degeaba
Vă bateți să adunați păcate
Vad că nici nu vă pasă
Decât să aveți pe masă bucate, case furate, mașini mai tunate,
Uite cum fratele tău moare, c****e
Nu te doare, frate?
Pe mine mă doare
Fiindcă te vad cum dormi pe ordinul nu vorbi
Taci!
În capul meu vorbesc
Nu pot să mă opresc
Când vad, aud și simt că trăiesc
Simt că mă topesc.
Fiindcă și eu la rândul meu sufăr de Anxietate
Ma ține departe de tine, de mine și mă urăsc.
F***!
Da, mă urăsc
Și cel mai mult urăsc că pe alții vad că pot să-i iubesc,
Pot să ajut da’ nu pot să primesc
Nu pot să privesc,
Nu pot să mă clintesc din locu’ ăsta plin de întuneric și de moarte.
Locu’ ăsta nu-i acasă
M**, masa!
M**, masa!
Ca să vezi că n-o să poți să scapi vreodată
E o viață combinată cu moarte-n capul tău
Și se numește Anxietate!
Sensul versurilor
Piesa exprimă lupta intensă cu anxietatea și depresia, sentimentul de izolare și neputință. Artistul se simte prins într-o lume întunecată, incapabil să se conecteze cu ceilalți și să scape de propriile gânduri.