Bate vântul printre duzi, măi
Și ploaia prin cucuruzi, măi
De-aș ști mândro că-i veni,
C-un sărut te-aș lecui, măi
Așa doina ți-aș cânta, măi
De-ai uita, mândra, uita
Vei uita de supărare
Cu mine-n brațele tale
Vei uita că ne-am sfădit
Și de-un an nu ne-am vorbit, măi
Că și-aseară la portiță
Așteptam să treci, mândruță, măi
Treceau fete și flăcai, măi
Tu nu erai printre ei, măi
Am intrat atunci în casă
Și-am lăsat capul pe masă, măi
Am oftat, mândruță greu
Și-am strigat numele tău, măi
Am strigat în gura mare,
Milă de mini nimeni n-are.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul și regretul unui bărbat după o ceartă cu iubita sa. El își amintește de momentele frumoase și speră la o împăcare, mărturisind că o așteaptă cu nerăbdare.