Dragos – Obsedatul

Şi par foarte calm, ca un chimical
Nu rănesc şi nu privesc pe nimeni, momentan.
Stau la colţ de stradă camuflat într-un ţăran,
Inofensiv, c-o privire serioasă de cetăţean.
Au trecut 22 de minute, trec fete multe,
Agitate cu priviri ce ţi-ar spune: te-aş fute!
Pe mărunte, nu-mi plac tarfele, ţi-am mai spus.
Nu opun rezistenţă, deci nu au esenţă.
Calculez şi privesc tot de la cap, la coadă,
Nu am cum să greşesc, am experienţă-n pradă.
Trece globul, în spate apare timidă o fată,
Albă ca p****, dulce ca o ciocolată.
Îmbrăcată decent cu o geantă pe umăr,
Nişte caiete-n mână, pare că la şcoală-i bună.
Înnebunesc, şi ochii mei injectaţi,
Însetaţi, fixaţi, parcă îmi spun: atacă!
Şi pornesc înţepat, o urmăresc şi treptat,
Mă mai opresc, mai salut, să nu par inculpat.
A călcat greşit, a intrat în sus sfârşit,
Pe o stradă-ntunecată o aşteaptă un sfârşit.
Sunt ameţit, drogat, obsedat sexual,
Fixat pe fete virgine, nu prezint individual.
Şi cum spuneam…
A venit momentul să atac.
Înnebunesc la cap, mă transform într-un mutant.
Şi o lovesc disperat, şi o trântesc de asfalt,
A leşinat, şi-ncepe să-i curgă sânge din cap.
M-am oprit uşurat, am urinat în copac,
Viaţa ei s-a-ntunecat, şi-a pierdut conştiinţa instant.
După un timp se trezeşte, fata mea, lumină!
E legată la mâini şi o linişte deplină.
E o plăcere să priveşti o persoană feminină,
Leşinată, plină de sânge şi fără vină.
O privesc în ochi adânc, ea mă priveşte plângând.
Încearcă să îmi spună să o las în pace.
Încep să râd…
Îmi prepar un joint calm, nu o bag în seamă,
Începe să se zbată, îi dau un pumn şi o las lată.
Şi fumez şi bag, şi trag pe nas toxicoman,
Încep să văd o culoare albăstruie pe tavan.
Iau un cuţit ascuţit, am ameţit, ea a amuţit, a amorţit,
Mă întind spre ea uşor s-o prind.
O sărut pe frunte, tremură, nu ştie ce-am în minte,
O dezbrac, atât de şocată încât mi se opune.
O dezbrac, o [???], o calc, plânge-n hohote,
Începe să îmi placă, sigur o să scoată zgomote!
Îmi încep treaba, şi mă simt atât de bine,
Ea în braţele mele plângând, simt că-mi aparţine.
Mă opresc.
Dintr-o dată vreau mai multă suferinţă,
Vreau să simtă şi durere fizică, nu numai psihică.
O iau uşor şi-i retez degetul mic de la picior,
Începe să urle, dar îi bag în gură un prosop.
Şi continui relaxat, sângerează-ngrozitor,
O bag în panică, intimidare, n-o omor… încă
Nu m-am terminat şi continui aşa
Câteva zeci de minute, dar mă termin pe ea.
Şi mă agit dintr-o dată, o energie ciudată,
O strâng cu mâinile de gât şi-o-ntreb: mai vrei o dată?
Mă priveşte speriată, dă din cap, spune: nu!
Am turbat!
Încep să tremur, am mâncat numai nu.
O iau de păr, şi-o lovesc, şi-o trântesc, şi-o strivesc
Ea e moartă…
Salut, obsedatul mă numesc.