Într-o pădurice sub un brad umbros
Un băiat și-o fată stau pe iarbă jos
Amândoi râdeau, amândoi plângeau
Amândoi cântau și se sărutau.
Jură tu, fetițo, pe onoarea ta
12 luni de zile mă vei aștepta
Voi pleca acuma, mândro, nu-i păcat
Armata mă cere ca să fiu soldat
Eu îți jur, băiete, pe onoarea mea
Că un an de zile te voi aștepta.
Se-ntoarce băiatul vesel din armată
Pe iubita sa ar vrea ca s-o vadă
Dar n-ajunge bine, îi spune o bătrână
Că iubita lui chiar astăzi se cunună.
Băiatu-auzea, în biserică intra
Bătrânul părinte tocmai întreba
Spune tu, măi mire, de-i pe voia ta
Mirele răspunse: da, părinte, da
Spune tu, mireasă, de-i pe voia ta
Și cu glasul stins ea răspunse: da.
Băiatu-auzea, fetei îi spunea
Oare ai uitat c-ai fost iubita mea?
Să fii blestemată și nefericită
Toată viața ta să nu fii iubită
Ți-ai călcat cuvântul care ți l-ai dat
Pentru a mea iubire eu te-am blestemat.
Să fii blestemată și nefericită
Toată viața ta să nu fii iubită
Asta ți-e pedeapsa pe care-o vreau eu
Asta ți-e răsplata de la Dumnezeu
Sensul versurilor
Un soldat se întoarce din armată și descoperă că iubita lui se căsătorește cu altcineva. Furios și dezamăgit, o blestemă pentru trădare, dorindu-i o viață nefericită și lipsită de iubire.