Oare perla neagră din Coroană
Nu-i zgârcita lacrimă țărână
Bulgăre de secetă și foame,
Cotilit în satele orfane
Să le steie ocnelor imperii
Nod în gât în ziua destrămării
Zbirii l-au călcat în hăinie,
Domnul l-a-nălțat în Ștefănie
Alte două semne sub Coroană
Ocrotesc Moldova suverană,
Spada-n piatră, neclintită-i vatra,
Crucea-n ceruri ară adevăruri
Că la Putna-i glasul idealului
Înfrățit cu buciumul Ardealului
Basarabă inima românului
Freamătă-n dumbrăvile Cosminului.
Sfaturi multe de ne-or da străinii
Buluciți la porțile Tighinii,
Să ne puie procurori și oaste
Și-autonomiile sub coaste.
N-avem loc la sfaturile cui
Cu noroc amar ne țin sătui
Demnitatea-i pâinea învierii
Una-i țara, unu-i Sfatul Țării
Refren:
Spirite al nostru, îngere de pază
Dă-ne nouă raza, ce veghează-n toate,
Azima poporului, și-a Mântuitorului,
Suveranitatea.
Sensul versurilor
Piesa este un imn patriotic despre suveranitatea și identitatea națională, evocând istoria și valorile fundamentale ale poporului român. Versurile subliniază importanța unității și a demnității în fața influențelor străine.