Îmi era atâta de rușine
că te iubesc
încât mă ascundeam
în pivnițe adânci
după câte un butoi vechi
scâncind încet
să nu audă nimeni
să nu afle nimeni
despre vraja
care mă izbise din senin,
fără ca eu să am vreme
să îmi țin respirația
măcar acum,
după ce, împleticit,
am trecut prin viața mea
fără să o înțeleg,
acum îți pot întinde
scrisorile nescrise atunci,
acum pot, în oglinzile nostalgiei,
să te privesc
drept în față
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și rușinea față de o iubire ascunsă în trecut. Naratorul își exprimă acum sentimentele, după ce a trecut prin viață fără a înțelege pe deplin importanța acelei iubiri, oferind scrisori nescrise și privind înapoi cu nostalgie.