Frunză verde sălcioară,
Puicuța bălăioară,
Tu n-ai tată, eu n-am mamă,
Amândoi suntem de-o seamă,
Tu n-ai frați, eu n-am surori,
Amândoi ca doi bujori.
Vină, vină, puicuța,
De m-adapă cu-o guriță,
Vin’ că dorul mă omoară
Și mă arde ca o pară.
Vai de mine! n-am crezare!
Puica-mi zice-n gură mare:
,,Omori-te-ar dorul meu
Că tu ești viclean și rău,
Și tu vrei a mă-nșela,
Iară nu a mă lua.”
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința unui tânăr de a fi cu o fată, dar este respins de aceasta, care îl consideră viclean și nesincer. El își exprimă dorul și suferința, în timp ce ea îl acuză că vrea doar să o înșele.