D’aoleu, leliță, floare,
Mult mi-ai fost fermecătoare!
Lele, mi-ai întors voinici din cale,
Mi-ai întors voinici din cale.
Lele, de m-ai întoarce și pe mine,
N-ar mai fi voinici pe lume,
N-ar mai fi voinici pe lume.
D’aoleu, leliță, floare,
Mult mi-ai fost fermecătoare!
Lele, până nu te cunoșteam,
Unde mă culcam, dormeam.
Lele, dar acum că te cunosc,
Nu pot să mă odihnesc,
Nu pot să mă odihnesc.
D’aoleu, leliță, floare,
Mult mi-ai fost fermecătoare!
Lele, nu știu, zau, ce mi-ai făcut,
Că așa dragă mi-ai căzut.
Lele, eu nu ți-am făcut nimic,
Dar am o vorbă cu lipici.
Lele, am o vorbă mângâioasă,
Te fac să nu pleci acasă,
Te fac să nu pleci acasă.
D’aoleu, leliță, floare,
Mult mi-ai fost fermecătoare!
Lele, mi-ai întors voinici din cale,
Mi-ai întors voinici din cale.
Lele, de m-ai întoarce și pe mine,
N-ar mai fi voinici pe lume,
N-ar mai fi voinici pe lume.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă admirația profundă și atracția irezistibilă față de o femeie. Naratorul este fermecat de ea, simțind că aceasta are o putere magică asupra lui, transformându-i complet viața și starea emoțională.