I-auzi cobza cum mai sună,
Haidați cu noi la strânsură
Să pornim hora cea mare
Ca s-o joace fiecare,
Scripca-i zice mai cu foc,
La o parte, faceți loc
Să pornim o bătrânească,
Scripcărașul să trăiască.
Și iar verde, trei măline,
Bătrânește după mine,
Numai lin și binișor,
Bătrânește-ncetișor,
Numai lin și mărunțel,
Bătrânește ușurel,
Numai lin, tot când și când
Că așa-i jocul bătrân.
Drag mi-i mie la strânsură
Cu cântec și voie bună,
Drag mi-i mie a juca,
Numai cobza de-ar cânta,
Hai joacă, nu te opri,
Pe urmă ti-i hodini,
Numai lin și binișor,
Bătrânește-ncetișor,
Hai joacă, nu te opri,
Pe urmă ti-i hodini,
Numai lin și mărunțel,
Bătrânește ușurel.
Sensul versurilor
Piesa este o invitație la dans și bucurie, celebrând tradițiile românești și atmosfera festivă a unei strânsuri. Versurile îndeamnă la joc și voie bună, acompaniate de sunetul cobzei și al scripcii.