Și crenguță, trei alune,
Doamne, câte faci pe lume,
Doamne, câte faci pe lume
Toate le-aș primi că-s bune.
Numai nu știu ce-am făcut
Că mi-ai dat un om tăcut,
Cât oi fi de păcătoasă
De n-aud vorbă prin casă.
Masa-i gata de cinat,
Ce fac, Doamne, cu oftatul,
Patu-i gata de dormitu’,
Ce fac, Doamne, cu urâtul?!
Că și eu dac-aș tăcea
Ar fi numai vreme rea,
Olecuță dac-aș tace
O săptămână-ntreagă-aș zace.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o nemulțumire față de soartă, în special legată de tăcerea și lipsa de comunicare din căsnicie. Se caută răspunsuri și se exprimă frustrarea față de această situație, invocându-se divinitatea.