Doidec – Rădăcini

Sângeorz-Băi, numele orașului din Ardeal,
locul special unde Dumnezeu m-a făcut să apar,
am crescut jucându-mă și-nvățând din abecedar,
cu cei cu care acum umblu din bar în bar;
aici întâlnești fetele dulci ca siropul de arțar
și frumusețea lor îți cere toți banii din buzunar,
nu-s cartiere mari, gen oceanul planetar,
nu-s nici multe, da’ al meu e tare ca un stejar;
avem și străzi destule, tată, ca-n monopoly,
avem și teren de fotbal în curtea școlii,
pe care jucăm zi de zi când eram copii,
avem și moșii turmentați cu dumele lor hazlii.
localuri de noapte pline ca mușuroaiele,
băieți și fete ce se apucă de ars paiele,
asta-i orașu’ meu, cu bune și cu rele, știi?
îl respect și te respect ori de unde ai fi..
aici am rădăcinile, ăsta e orașu’ meu,
Transilvania, B-N, SGB mereu,
și pentru ăia care îi respectă numele,
mai zic o dată, mâna sus pentru SGB.
aici am rădăcinile, ăsta e orașu’ meu,
Transilvania, B-N, SGB mereu,
și pentru ăia care îi respectă numele,
mai zic o dată, mâna sus pentru SGB..
asta-i despre locul din care provin și unde o să vin,
de câte ori voi fi sătul să stau printre străini,
pe aceste meleaguri, a-nceput acest film,
pe care-l derulez atunci, când îmi amintesc de rădăcini,
și când zic de rădăcini, zic Stejarului,
aici am făcut primii pași, urmând să aflu că stejaru’ nu-i,
primele tovărășii din fața blocului,
balconu’ vecinului și rapu’ din casetofonu’ lui,
am copilărit aici suficient, frățioare,
mă știu cu toți băieții și fetele mă știu fiecare,
grădinița, prima zi de școală, clasele primare,
pân’ am terminat clasele V-VIII, la școala mare,
de vreo câțiva ani, am plecat, dau pe-acasă rar,
da’ de câte ori mă-ntorc, ceva mă face să tresar,
oricât de departe m-aș duce, de locu’ originar,
amintirile care mă leagă, nu dispar..
aici am rădăcinile, ăsta e orașu’ meu,
Transilvania, B-N, SGB mereu,
și pentru ăia care îi respectă numele,
mai zic o dată, mâna sus pentru SGB.
aici am rădăcinile, ăsta e orașu’ meu,
Transilvania, B-N, SGB mereu,
și pentru ăia care îi respectă numele,
mai zic o dată, mâna sus pentru SGB.
aici am rădăcinile, ăsta e orașu’ meu,
Transilvania, B-N, SGB mereu,
și pentru ăia care îi respectă numele,
mai zic o dată, mâna sus pentru SGB.
aici am rădăcinile, ăsta e orașu’ meu,
Transilvania, B-N, SGB mereu,
și pentru ăia care îi respectă numele,
mai zic o dată, mâna sus pentru SGB.

Sensul versurilor

Piesa este o odă adusă orașului natal, Sângeorz-Băi, și amintirilor legate de copilărie și de locurile familiare. Artistul își exprimă respectul și afecțiunea pentru locul de unde provine și unde se întoarce mereu, indiferent de distanță.

Lasă un comentariu