Cine sunt de fapt, întrebarea asta mă seacă,
O să-mi tai și eu femeia, să ajung vedetă ca Cioacă,
Da, doi-zece..
Nu pot da timpul înapoi să-mi trăiesc iar copilăria,
Să nu mai iau viața în glumă, să las deoparte ironia,
Să nu pricep nimic, să-mi stea gândul doar la joacă,
Să-l strig pe tata, în gură mare dacă altu’ mă provoacă,
Îmi este dor, să mai fumez când mă ascundeam de mama,
Trăgeam pe furiș un fum, parcă mai simt teama,
Zile de vară, pe afară eram 4 inși pe o bere,
Vântul îmi bătea în spate încă mai simt o adiere,
Mă bucuram la o bomboană, nu spun asta cu rușine
Acum mai pot fi fericit, doar când am țigări la mine,
Nu îmi spune nimeni de ce e rău să mă feresc,
19 ani, multe pe cap, nu mai pot nici să zâmbesc,
Rămân cu amintirea, care s-a tipărit în minte,
Orice aș face, nu mai pot să fiu la fel ca înainte,
Trăiește-ți copilăria, căci e un simplu demo,
Zâmbește, nu lăsa impresia de emo,
În 19 ani tot ce am strâns, sunt vreo 500 de poze,
Să nu-mi mai spuneți Cristi, de azi înainte-s Doze
Versuri scrise pe hârtie, într-un moment de agonie,
Tot ce îmi doresc în continuare este pace și armonie
Sper că am reușit, să fac piesa asta tristă
Eu am plecat cu un punct aici, am nevoie de o batistă
Sensul versurilor
Piesa exprimă nostalgia pentru copilărie și regretul pentru pierderea inocenței. Artistul reflectă asupra schimbărilor prin care a trecut și asupra dorinței de a regăsi pacea interioară.