Am ales ca eu să plec,
Neștiind cât e de greu,
Neștiind că voi porni război..
Strofa 1:
Am ales ca eu să plec,
Neștiind cât e de greu,
Neștiind că voi porni război în sufletul meu.
Am ales ca eu să plec,
Crezând că așa e mai bine.
Dar cum să-mi fie bine când tu nu ești lângă mine?
Și te văd întâmplător,
În ciuda tuturor,
Cu altul de mână, poze în dormitor.
Trecând unul pe lângă altul,
Atunci mi-am dat seama
Că dragostea niciodată nu-nvinge teama!
Toți pașii împreună,
Parcurși atâta timp,
Încerc să mă schimb dar mă mint când zic
Că nu mai simt nimic
Din ce ține de tine,
Dar te vreau lângă mine.
Știu c-am ales să plec, dar uite că nu-mi este bine!
Te rog, nu fugi de mine!
Aa. Am înțeles.
Era de înțeles că ai prieten, bineînțeles.
Că nu mă mai vrei,
Dar ce să fac? (ce să fac?)
Spune-mi care e remediul să te uit și să te las?
Avem amintiri și nu sunt zeci,
Sunt sute!
Adu-ți aminte, mă, de toate clipele petrecute!
Din dulcea aromă, acum știi că-i doar venin
Când ai nevoie de mine, nu mă striga, că n-am să vin!
Sute de oameni pe listă,
E vorba de inel. Păi ce inel?
Când tu m-ai dat la schimb cu el.
M-ai lăsat drept amanet, și ai uitat de mine.
Tu nu m-ai iubit, că ai uitat de-acele zile!.
R:
Când am tras amândoi,
Trecuți prin vânturi și ploi.
Nu conta că e soare,
Conta că suntem noi!
Atâtea amintiri cu tine
Care nu pot să le șterg,
Și e culmea că peste niciuna nu pot să trec.
Degeaba-i alta lângă mine,
Tot te știu departe!
Vărs lacrimi
Aproape-n fiecare noapte.
Mi-am rupt spatele ca să ne fie bine,
Dar ca să îți fie bine
Ai ales să uiți de mine.
Strofa 2:
Îmi spuneai că-s viața ta,
Că sunt iubirea ta,
Un an sub același acoperiș,
Dar știi c-a fost degeaba.
Acum el e soare pentru tine,
De mine ai uitat?
Cum poți să fii așa?
Să-mparți cu el același pat
În care dormeam împreună,
Îți șopteam ‘Noapte bună’
Felicitări, ești singură
Într-o lume nebună!
Ai adunat vorbe care
Nu sunt chiar ok,
Ție ți se pare ok
Să te-ncurci cu prietenii mei?
După-un an de zile în care
Mă sărutai pe buze,
Aceleași buze începeau
Pe mine să mă acuze.
Că nu mai are rost.
Că sunt doar un „jegos”
Probabil doar un prost,
C-am stat cu tine fără rost!
Ochii ăștia albaștrii
Te vedeau pe tine,
Ochii tăi căprui
N-aveau ochi pentru mine!
Îmi vorbeai de familie,
De copii,
De casă.
Sunt curios ce-ți va pune prostu’ ăla pe masă?!
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul unui bărbat după o despărțire. El se confruntă cu amintiri puternice și cu faptul că fosta lui parteneră a trecut mai departe, lăsându-l cu un sentiment profund de pierdere și trădare.