DMC – Ea…
Hei! Hai să ne plimbăm prin ploaie,
Tu cu umbrela, eu așteptând să iasă soare.
Ea, nu se comportă ca celelalte,
Ea iubește, dar nu-i genu’ care s-arate.
Ei îi plac vorbele dulci, surprizele,
Și nu mizează pe succes, vrea să lase grijile.
Ea, pare a fi din altă lume,
Că n-o cunoaște mai nimeni, dar salută multă lume.
Ea, vrea să arate că nu-i genul
Și când nu te-aștepți, îți taie oxigenul.
Ea, e atâta de frumoasă,
Că dacă ai fi a mea nu te-aș ține în casă.
Tot ea, poate să-mi fure zâmbetul,
Să-mi ofere senzația că zbor deodată cu vântul.
Îmi fură cuvântul, îmi citește gândul,
Și datorită ei, am umplut rândul..
Ea, m-a ajutat să fac schimbări,
Tot ea, m-a scos din diferite stări.
Ea, e atât de indiferentă,
Că nu vrea să pară în viața mea vreo concurentă.
Vad în ochii ei, o altfel de lume,
Ți-aș da nume pe piesă dar te știe atâta lume.
Nu îmi dă voie să fiu lângă ea,
Când eu țin la ea, dar ea nu își dă seama.
Și când vine vorba de indiferență, mă doare,
Ea nu își dă seama, dar mă calcă în picioare.
Și nu realizezi că despre tine cânt?
Vrand, nevrand pe tine te am în gând.
Pe tine vreau să te țin la piept să îți șoptesc,
Să te sărut pe frunte și să îți spun „Te Iubesc!”
Pentru o floare de 20 de kilometri,
Spune-mi ce băiat ar face asta ca băieții?
Sensul versurilor
Piesa exprimă admirația și frustrarea față de o persoană misterioasă și indiferentă. Naratorul este profund îndrăgostit, dar simte că nu este apreciat și suferă din cauza indiferenței ei.