Am o întrebare, știi
Când o să se termine astea, zi-mi că nu mai ții
Când încetează astea, zi-mi
O inimă ruptă, suflete rupte, e atât de frig.
Nu mai știu nici să mai sper
Am încercat să înțeleg că nimic nu mai e la fel
Mi-ai promis că o să stagneze să te aștept
Am înghețat aici, cred că nu sunt prea deștept.
Tu nu ai știut să asculți, erai prea ocupată să fii blocată în mintea ta
Cred că nici nu te cunoști
Zi-mi și mie cum e să fii mereu altcineva.
Atâtea măști purtate, atâtea vorbe noaptea încolțite înfipte în spate
Aș vrea să văd și eu ca restu, ar fi mai simplu
Sângerez și tu privești, m-ai otrăvit cu timpul.
Ți-am dat în dar cândva cea mai frumoasă floare
Acum s-a ofilit, nu are nici petale
Au rămas niște spini, fără culoare
Din când în când îi mai oferi lacrimile tale.
Ți-am dat cândva în dar cea mai frumoasă floare
Acum s-a ofilit, nu are nici petale
Au rămas niște spini, fără culoare
Din când în când îi mai oferi lacrimile tale
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dezamăgirea provocate de o relație toxică. Naratorul se simte trădat și rănit, comparând dragostea oferită cu o floare frumoasă transformată în spini.