Zâmbesc atunci când n-am cuvinte,
Când chipul tău îmi vine în minte,
Cum încerci să imiți tot ce fac.
Mă tachinezi, că mă cunoști,
Cu tine, anii-s mai frumoși,
Îmi dai iubire și nu sunt sărac.
Problemele privesc din spate,
Tu ai o inimă aparte,
Dai un sens unui om rătăcit.
Ai toate visele-n privire,
Și mă surprinzi cum știi mai bine,
După atâta timp, încă azi.
Și aș recrea,
Aceeași zi, de-ai vrea,
Să mă cunoști din nou,
Cel mai frumos cadou.
Zâmbesc atunci când n-am cuvinte,
Când chipul tău îmi vine în minte,
Cum încerci să imiți tot ce fac.
Mă tachinezi, că mă cunoști,
Cu tine, anii sunt mai frumoși,
Îmi dai iubire și nu sunt sărac.
Și aș recrea,
Aceeași zi, de-ai vrea,
Să mă cunoști din nou,
Cel mai frumos cadou.
Și aș recrea,
Aceeași zi, de-ai vrea,
Să mă cunoști din nou,
Cel mai frumos cadou.
Și aș recrea,
Aceeași zi, de-ai vrea,
Să mă cunoști din nou,
Cel mai frumos cadou.
Sensul versurilor
Piesa exprimă recunoștința profundă față de o persoană iubită care aduce bucurie și sens în viață. Vorbitorul își dorește să retrăiască momentele inițiale ale relației, considerând această persoană cel mai prețios dar.