Luni dimineața, m-am trezit, sunt varză
Dau cu apă pe față, cu-atitudine glumeață
Un început de săptămână, nu tocmai bună
Școală, teme, e cumva o dumă?
Cineva să-mi spună, mintea mea-i nebună?
Fie luni, fie marți cu muzica nu e de glumă
Fie zi, fie noapte ea mă îndrumă
Fie că ei critică și zic nu-mi place, mă
Fie sclavi ce-mi cer într-una să-i înjur
Fie momente grele ce mă fac să îndur
Aici găsești tot, e o carte deschisă
Citită de cei ce înțeleg poezia scrisă
Aici pun sentimente, pasiune, sunt pe bune
Mă exprim liber și le spun tuturor pe nume
Luni, marți, miercuri, joi, vineri, week-end
Ceva gen, sunt fericit : THE HAPPY END
Iau prieteni buni, dar și pe cei nebuni
Să facem caterincă, dar vai, iar e luni
M-am bucurat prea repede, de fapt, m-am pripit
Eu vă las, pa-pa, că sunt obosit
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de oboseală și dezorientare resimțit într-o zi de luni, combinat cu refugiul găsit în muzică și prieteni. Vorbește despre rutina școlară, presiunile sociale și nevoia de exprimare liberă, culminând cu o stare de oboseală și dorința de a se retrage.