Două flori și-un singur dor,
Sunt eu cu-al meu frățior,
O mamă viață ne-a dat,
O mână ne-a legănat.
Refren:
Cum nu faci din apă vin
Nu faci din frate străin
Cât ai frate cui îi spune
Nu ești singurel pe lume.
Chiar de vântul a bătut
Florile din pom s-au rupt
Și ne-a rătăcit prin lume
Dorurile tot ne-adună.
Refren:
Cum nu faci din apă vin
Nu faci din frate străin
Cât ai frate cui îi spune
Nu ești singurel pe lume.
Omule care ai frate
De-a greșit iartă-le-i toate
Cât n-ar fi de supărată
Inima de frate iartă.
Refren:
Cum nu faci din apă vin
Nu faci din frate străin
Cât ai frate cui îi spune
Nu ești singurel pe lume.
Refren final:
Mergeți acasă-mpreună
Că v-așteaptă maica bună
V-așteaptă cu dor și tata
Împreună să vă vadă.
Sensul versurilor
Cântecul celebrează legătura puternică dintre frați, importanța iertării și a sprijinului reciproc. Subliniază că, indiferent de greșeli sau distanță, legătura de sânge rămâne esențială și că familia este un refugiu sigur.