Nu mă iubești, nu mă iubești nici tu,
Nu mă iubești, nu mă iubești, mai bine te du,
Nu mă iubești, nu mă iubești nici tu,
Nu mă iubești, nu mă iubești, mai bine te du.
Vine, parcă vine limpezi destine,
Lasă, parcă lasă umbre mari pe casă,
Trece, parcă trece, vrea să mă înece,
Steaua după stea, bună după rea.
Lasă-mă, lasă-mă, lasă-mă în lume,
Lasă-mă, lasă-mă, nu-mi da nici nume,
Lasă-mă, lasă-mă, lasă-mă în zare,
Lasă-mă, lasă-mă, răuvoitoare,
Lasă-mă, lasă-mă, lasă-mă în iarbă,
Lasă-mă, lasă-mă, sori să mă soarbă,
Lasă-mă, lasă-mă, las’ să mă doară,
Lasă-mă, lasă-mă ca de ocară.
Nu mă iubești, nu mă iubești nici tu,
Nu mă iubești, nu mă iubești, mai bine te du,
Nu mă iubești, nu mă iubești nici tu,
Nu mă iubești, nu mă iubești, mai bine te du.
Pleacă, parcă pleacă, după sine seacă,
Roua după roua, vestitoare nouă,
Dragă numai gurii, dragă vântului,
Dragă numai ei, dragă dragostei.
Lasă-mă, lasă-mă, lasă-mă în lume,
Lasă-mă, lasă-mă, nu-mi da nici nume,
Lasă-mă, lasă-mă, lasă-mă în zare,
Lasă-mă, lasă-mă, răuvoitoare,
Lasă-mă, lasă-mă, lasă-mă în iarbă,
Lasă-mă, lasă-mă, sori să mă soarbă,
Lasă-mă, lasă-mă, las’ să mă doară,
Lasă-mă, lasă-mă ca de ocară.
Nu mă iubești, nu mă iubești nici tu,
Nu mă iubești, nu mă iubești, mai bine te du.
Nu mă iubești, nu mă iubești nici tu,
Nu mă iubești, nu mă iubești, mai bine te du.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și disperarea unei persoane care se simte neiubită și respinsă. Refrenul repetitiv subliniază această lipsă de iubire, în timp ce strofele explorează sentimentul de abandon și dorința de a fi lăsat în pace.