Nu e nimeni vinovat.
La colț de stradă
La drum cu inima ai stat
M-ai așteptat, m-ai așteptat
Dar tu și ceru-n lacrimi spart.
Tristețea-i boală
Tristețea-i toamna când sub ploi
O palmă-ntinsă pentru noi
Cerșește-o soartă l-amândoi.
Cine știe
Poate mâine
Cu luna nouă
Vin la tine.
La colț de stradă
Atât de singură ai stat
Știu nu e nimeni, nimeni nu e
Vinovat.
La colț de stradă
O inimă pe-asfalt un strop
O palmă întinsă și doi ochi
Adună toamna apa-n tropi.
O frunză cade
Foaie uscată ce-o pictezi
Timpul tău trece, dar nu-l crezi
Că e ușor să uiți să pierzi.
Cine știe
Poate mâine
Luna nouă
Ajung la tine.
În ușă strâmtă
Tăcută ochii îmi atingi
Și înecată-n lacrimi
Dulce mă cuprinzi.
Mă atingi
Mă cuprinzi
Mă atingi
Mă cuprinzi
Mă atingi
Mă cuprinzi
Mă atingi..
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de tristețe și singurătate după o despărțire. Naratorul reflectă asupra așteptării și a durerii, căutând alinare în amintiri și sperând la o reîntâlnire.