Spune-mi orice,
Numai nu mă lăsa
Să-mi consum liniștea,
Nu e somn să mă ia.
Nu te mai simt,
Parcă ai vrea să mă sting,
Dependenți de trecut,
Nu putem renunța.
Degeaba strig la tine să rămâi
Și-mi tremură vocea,
Degeaba strig la tine să rămâi.
Dar cum rămâne cu noi,
Tu mai simți ceva?
Mai avem foi de scris
Sau tu o vezi doar pe ea?
Dar cum rămâne cu noi,
Mai sunt omnia?
Spune-mi vrei să rămân
Sau tu o vrei doar pe ea?
Vorbele tale uneori le aud,
Am să lupt să te am,
N-am să lupt să te uit,
Strânge-mă-n brațe pentru tot ce-am avut
Să găsim în sfârșit iar un nou început.
Degeaba strig la tine să rămâi
Și-mi tremură vocea,
Degeaba strig la tine să rămâi.
Dar cum rămâne cu noi,
Tu mai simți ceva?
Mai avem foi de scris
Sau tu o vezi doar pe ea?
Dar cum rămâne cu noi,
Mai sunt omnia?
Spune-mi vrei să rămân
Sau tu o vrei doar pe ea?
Sunt noi cuvinte, vorbe goale
Ochii văd dar inima nu minte
Loc de un nou început.
Dar cum rămâne cu noi,
Tu mai simți ceva?
Mai avem foi de scris
Sau tu o vezi doar pe ea?
Dar cum rămâne cu noi,
Mai sunt omnia?
Spune-mi vrei să rămân
Sau tu o vrei doar pe ea?
Sensul versurilor
Piesa exprimă incertitudinea și durerea unei relații pe cale de a se destrăma. Naratorul se confruntă cu teama de a pierde persoana iubită și cu amintirile trecutului, întrebându-se dacă mai există vreo șansă de a reîncepe.