Ce sunt lacrimile? Părerea mea este că ele nu sunt simple picături de apă. Vin din suflet, din durerea pe care o simte sufletul și inima ta când obosesc să mai lupte pentru persoana iubită. Când sufletul tău plânge pe dinăuntru și asta provoacă cel mai de temut lucru, tristețea… care chiar dacă încerci să o ascunzi se reflectă prin ochi. În fond se spune că ei sunt oglinda sufletului, nu? Este dificil să suporți atâta durere, atâta minciună, fățărnicie, atâtea decepții și în același timp atâtea vise distruse… devin ca și cum am fi în spatele unei picturi. Realitatea doare mult și este foarte crudă, atâtea iluzii care sunt rupte, sparte și zac în inimă, zi de zi chinuindu-te din ce în ce mai mult. Amintirile revin și ochii uscați devin din nou plini de lacrimile care se varsă întruna, acea iubire frustrantă, acele mângâieri pierdute, atâta nedreptate încât simți că te sufoci. Atâtea răni care par a nu se vindeca și dor mai mult ca orice, ca o sabie care îți străpunge inima și doare atât de tare pe dinăuntru și pe dinafară. Trebuie să ai mereu un zâmbet și o nebunie, dar falsă, fericirea în oglindă. Ce-o fi și fericirea? Probabil acel sentiment ciudat pe care l-am simțit și eu cândva, sau poate era doar o iluzie sau un vis, dar părea atât de real. Puține lucruri te fac să fii fericită când inima este obosită și nu mai rezistă, dar rămâne o lumină mică și slabă care încă mă ține în viață, este amintirea. Și totuși, niciodată nu am să încetez să visez!
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă cauzată de dezamăgiri și pierderi în dragoste, dar și hotărârea de a nu renunța la vise, chiar și în mijlocul suferinței. Vorbește despre lupta interioară și despre amintirile care încă mai oferă o rază de speranță.