Seara, când nu te duceai departe
Încolțită de întrebări, inima ta bate
Cu lacrimi pe buze, cine îți este aproape
Cine îți dă dreptate în nopțile pătate (nimeni)
Te simți dezamăgită de fapte
De sentimente gonite, dărâmate
Amintirile le ștergi, nu poți să stai să aștepți
Visul frumos spulberat de capete seci
Ești virgulă dintr-o carte întreagă
ASCULTĂ, MERIȚI MULT MAI MULT, TE ROG NU MAI FI OARBĂ
Iubești și suferi, dar până când
Vei lupta cu soarta ta mereu sperând
Cu clipe expirate pe momente și trăiri
Vise duse din suflet și simțiri
Trebuie să vezi și să auzi
NU MAI STA, FII ABUZATĂ
TRE SĂ ABUZEZI
Ridică-te la înălțimea pe care o meriți
Nu mai sta amenințată, trebuie să ameninți
Printre lacrimi și durerea ce o simți
PĂCĂLEȘTE VIAȚA SAU ÎNCEARCĂ SĂ O MINȚI
DOAR AȘA VEI MERGE MAI DEPARTE
CU LACRIMI PE OBRAZ
ÎNCERCI SĂ UIȚI DE TOATE
N-a zis nimeni
Că totul e ușor
Veneai acasă
Și-l așteptai în dormitor
Dar omul întârzia
Și lipsea neînsemnat
CU LACRIMI PE OBRAZ
DORMEAI SINGURĂ ÎN PAT
IAR IUBITUL TĂU DRAG RÂDEA ÎN BAR SPART
Lipsea pentru prieteni de pahar
Iar apa din paharul tău avea un gust amar
Tre să știi
Și să accepți tot
Visele vin și pleacă
Viața e un aeroport
Dar tu ești singura
Ce poate să decidă
Viața e o iluzie
Ce continuă să coincidă
Dar dacă ai destulă putere
În șoaptele spuse
Și destulă experiență din luptele duse
Du-te și găsește-ți jumătatea
Să scriu povestea și să termin cartea
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea și dezamăgirea unei persoane într-o relație toxică. În ciuda suferinței, mesajul principal este unul de împuternicire și încurajare de a depăși obstacolele și de a-și găsi propria valoare.