Focul vânăt e gonit de vânt
Zările-au uitat să mă mai doară
De iubire-ntâia oară-ți cânt
La scandal renunț-ntâia oară.
Și-am fost crâng părăginit pe loc
La femei și vodcă dau năvală
Nu-mi mai place azi să beau, să joc
Să-mi pierd viața fără socoteală.
Tu mers gingaș, tu surâsul meu
Dac-ai știi cu inima-i pustie
Cum poate iubi un derbedeu
Și cât poate de supus să fie.
Mi-e de ajuns să te privesc tăcut
Să-ți văd ochii plini de tot înaltul
Ca visând întregul tău trecut
Tu să nu mai poți pleca la altul.
Cârciumile le-aș uita pe veci
N-aș mai știi nici versul ce-nseamnă
De-aș ajunge-n aste brațe reci
Și-al tău păr ca floarea cea de toamnă.
Veșnic te-aș urma pe acest pământ
Despărțirea mi-ar părea ușoară
De iubire-ntâia oară cânt
La scandal renunț-ntâia oară.
Sensul versurilor
Piesa descrie transformarea unui bărbat dintr-un derbedeu într-un îndrăgostit supus, gata să renunțe la vicii și la trecutul său pentru iubire. El își exprimă dorința de a fi alături de persoana iubită, uitând de trecut și de viața dezordonată pe care o ducea.