Afară ploua, ploua nesfârșit
Peste iubirea noastră ce-a murit
Afară ploua, ploua ne-ncetat
Și-mi răscolește dorul neuitat.
Și stropi de ploaie reci îmi pătrund
În suflet și pe ploape îi am plângând
Aduce ploaia nori de nostalgii
Iubirea și-a trăit ultima zi.
Refren: Plouă-ntruna și eu mă gândesc
Cât te-am iubit… Oare te mai iubesc?
Mă gândesc dacă privind stropi de ploaie
Îți pui și tu aceeași întrebare.
Acum s-a-ntins o mare între noi
Crescând din ce în ce de atâtea ploi
Ți-e teamă sau nu vrei să înoți spre mine
Spune-mi să-ți fac o barcă din iubire.
Să treacă norii, vreau raze solare
Să alunge ploaia ce doare
Să nu mă-ntreb „te mai iubesc?”
De ploaie să uit, vreau să trăiesc.
Refren: Plouă-ntruna și eu mă gândesc
Cât te-am iubit… Oare te mai iubesc?
Mă gândesc dacă privind stropi de ploaie
Îți pui și tu aceeași întrebare.
Plouă prea mult ca să îmi vorbești
Deși simt că nu mă mai iubești
Am fost plouați de dragoste curată
Acum în mlaștini transformată
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de melancolie și îndoială într-o relație. Naratorul se întreabă dacă mai există iubire între ei și ce s-a întâmplat cu dragostea lor, acum transformată într-o mlaștină de amintiri triste.