București ’91, Balta Albă patinoar
Sudul lui Diham, Rahova sau Sălăjan
Se năștea un puștan, poate tu, poate eu
Poate tocilar sau poate un golan
Dar cum timpul zboară repede
Tu ar trebui să știi că te aduc în anul 2000
Când eram toți copii.
Nu știam ce-i aia un PC
Poate doar jucării
Ascultam pe casete muzică, nu pe CD
Nu mergeam prin cluburi, dar bateam mingea pe afară
Și dacă venea vacanța, știam că este vară
Unii se grăbesc să crească, dar mie nu-mi pasă
Stau și povestesc amintiri la o terasă
Sunt fericit că am trăit așa cum am trăit
Nu m-am grăbit
Deci am ceva de povestit
Mai sărac, mai bogat, mai trist, mai fericit.
Refren * 2:
Mama, știu că n-am ajuns ceea ce ți-ai dorit
Dar nu te întrista fiindcă sunt fericit
Am ales microfonul să povestesc despre viață
Că am fost atâția ani în spate
Acum ies în față.
Imaginează-ți locul perfect în care să crești
E București… Imaginează-ți dacă-l părăsești
Cum trăiești… Eu nu pot uita de toate
Toate petrecute în noapte la periferii erogate
Pentru diverse acte, fără acte
Da’… nu le privesc în spate
Că-s toate amintiri bune și rele
Și nimeni nu mă poate lăsa fără elegut
Se lasă fără portofel în lumea mea
Și nu sunt arsură… nu-s plin de ură
Căci ura am ars-o într-un joint în 4
Într-un colț 4 și mi-am rupt capu’
Să realizez cât de frumos e să visezi cu ochii deschiși
Orice ar fi, nu dau București pe nimic
El îmi dă tot fără să-i cer
D-asta îi mulțumesc celui din cer
Pentru cum am crescut și am văzut că oricum n-aveam nevoie
De ce n-am avut.
Refren * 2:
Mama, știu că n-am ajuns ceea ce ți-ai dorit
Dar nu te întrista fiindcă sunt fericit
Am ales microfonul să povestesc despre viață
Că am fost atâția ani în spate
Acum ies în față.
Pentru puștani să calce drept în viață
Că sistemu’ încearcă să ne dea pe gheață
Și ne încearcă în fiecare zi un sentiment de ură
Am trăit zile urâte…. toate au o legătură
Da’ încă sunt aici căci e muzica ce mă susține
Încearcă să trăiești frumos, profită de copilărie
Calcă pe tot și totul o să fie bine.
De când eram puștan, hoinăream prin cartiere
Visam să am mașini, visam să am avere
Eram mult prea mic ca să îmi dau seama
C-am ales muzica și vagabonteala
A trebuit să alerg pe străzi să fac combinații
Că ai mei de mici amărâți, că n-am avut ca alții
’91 Cătălin… un nou început
2008 Duță… cu suflet din sud.
Refren * 2:
Mama, știu că n-am ajuns ceea ce ți-ai dorit
Dar nu te întrista fiindcă sunt fericit
Am ales microfonul să povestesc despre viață
Că am fost atâția ani în spate
Acum ies în față
Sensul versurilor
Piesa este o rememorare nostalgică a copilăriei petrecute în București în anii '90, cu accent pe viața de cartier și aspirațiile unui tânăr. Artistul își exprimă recunoștința pentru experiențele trăite, indiferent de dificultăți, și își dedică muzica pentru a inspira generațiile viitoare.