Oameni buni, nu ne gândim uneori
Că viața-i plină de comori
Dar toți stăm cu capul în nori.
Când gândim, mai tot timpul socotim
Că vrem mai mulți bani să primim
Dar mai mult timp irosim.
Noi nu știm
Nu știm deloc să trăim
Numărăm numai banii
Și pierdem anii.
Vai de noi, rău am ajuns
Avem de toate dar nu e de ajuns
Vai de noi, habar n-avem
N-avem habar
Că banii sunt doar un blestem.
Vai de noi, rău am ajuns
Avem de toate dar nu e de ajuns
Vai de noi, habar n-avem
N-avem habar
Că banii sunt doar un blestem.
Mai fraților timpul nostru-i călător
Dar noi nu știm decât de dor
Decât dorul banilor.
De părinți nu prea ne mai amintim
Nu mai avem timp că muncim
Noi singuri ne amăgim.
Noi nu știm
Nu știm deloc să trăim
Numărăm numai banii
Și pierdem anii.
Vai de noi, rău am ajuns
Avem de toate dar nu e de ajuns
Vai de noi, habar n-avem
N-avem habar
Că banii sunt doar un blestem.
Vai de noi, rău am ajuns
Avem de toate dar nu e de ajuns
Vai de noi, habar n-avem
N-avem habar
Că banii sunt doar un blestem
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul față de goana după bani și pierderea valorilor umane. Subliniază faptul că, deși avem multe lucruri materiale, nu suntem fericiți și uităm de lucrurile cu adevărat importante.