Uite ziua se ivește
Și bătuta se pornește,
Crenguță de lemn uscat,
Hai bătuta la jucat,
Câte paie sunt în clăi
Cam tot atâția flăcăi,
Câte paie sunt în stog
Atâtea fete la joc.
Strigătură:
Și-o bătută, hai de mână,
Să jucăm o săptămână,
C-așa-i jocul ca nebunul:
Când cu una, când cu unul.
Ăsta-i jocul neamului
De pe Valea Cornului,
De pe Valea Cornului
Și-a Sarafineștiului,
Sub pădure, nu departe,
Jocu-i strâns din două sate,
Că vin fete și flăcăi
Cum îi obicei la noi.
Strigătură:
Din Corni în Sarafinești
Pe nimeni n-ai să găsești
Să stea în ograda lui
Ziua-n timpul jocului.
Frunză verde, foi de nuc,
Oare unde să mă duc
Să am loc să mă-nvârtesc,
Pe nimeni să nu-nghioltesc,
Nici pe unul, nici pe altul,
Să nu mă grăiască satul,
Și iar verde din cărare,
Suntem gata de plecare.
Strigătură:
Și plecăm cu capul sus
Că avem multe de spus
Mai avem să mai zicem,
Dar n-avem vreme să stăm.
Sensul versurilor
Piesa descrie un dans tradițional românesc, bătuta, specific zonei Văii Cornului și Sărăfineștiului. Versurile evidențiază bucuria jocului, participarea tinerilor și importanța respectării obiceiurilor locale, unde toți se adună pentru a sărbători împreună.