Frunză verde măcieș,
Am un bade megieș,
Mi s-o dus de-alaltăieri seară
Și-l aștept să vie iară.
Bădiță, când mergi pe vale
Mândrele îți ies în cale,
Toată ziua mă ațâți
Și la mândre tot te uiți.
Megieșe, ești frumos,
Dar ești tare șotios,
Bădiță, când mergi pe vale
Mândrele îți ies în cale.
Megieș de lângă mine,
Nu mă mai duc după tine,
Că s-o dus veste în sat
Că nu ți-i de însurat.
Și-oi găsi bade frumos
Să nu fie șotios,
La mândre nu s-o gândi
Și pe mine m-o iubi.
Sensul versurilor
O fată își exprimă dezamăgirea față de un băiat frumos, dar șotios, care umblă după alte fete. Ea hotărăște să-l părăsească, deoarece s-a dus vestea că nu e serios și speră să găsească pe altcineva care să o iubească doar pe ea.