Daniela Condurache – Polcuța

Strigătură:
Răsuflați măi olecuță
Să jucăm și o polcuță.
Polcuța cu moldoveni,
Cu flăcăi botoșăneni,
Num-aicea o găsești,
Vorona, Sarafinești,
Sus pe vârfuri scuturat
Tot o fată și-un băiat.
Strigătură:
Hai pe stânga pe săltate
Dacă vezi că nu mai poate,
Cu ciubota pune-i stop
Și la dreapta mai fă-ți loc.
Ăsta-i joc, nu-i altceva,
Bate talpa la podea,
Numai bate-o când și când,
Ține polcuța la rând,
Bate talpa cu măsură,
Mai strigă o strigătură,
Dacă hangu-ai prăpădit
Polcuța ai încâlcit.
Strigătură:
Că nu știe orișicine
Polcuța sa joace bine
Și cine o încâlceșe
Toată vara rătăcește.
După stoguri, după clăi,
Fără fete și flăcăi,
Singur cu un snop de paie
Ia polcuța la bătaie,
Eu știu polcuța să joc
Și mă legăn de mijloc
Că mi-i badea voronean
Și joc cu dânsul de-un an.
Strigătură:
Că m-o învățat bădița
Ca să știu juca polcuța
Pe săltate, uite-așa,
Ca la noi la Vorona.

Sensul versurilor

Piesa descrie jocul popular românesc numit polcuța, specific zonei Vorona. Versurile îndeamnă la dans și celebrarea tradițiilor, evidențiind bucuria și energia acestui joc.

Lasă un comentariu