Frunză verde chipăruș,
Badea-i tare jucăuș,
Jucăuș și sprintenel,
De-aici cel mai frumușel.
Ardă-l focul dorului
Și mama norocului,
Cu ochii lui de tăciune
Potrivit îi pentru mine.
Badea-al meu îi om de treabă,
Nu l-aș da pe-o lume-ntreagă,
Ca el altul n-aș găsi
Orișicât m-aș osteni.
Bădița șede departe,
Multe sate ne desparte,
Poa’ să fie cât de multe,
Eu îs tot cu badea-n minte.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă admirația și dragostea profundă a unei fete pentru badea ei, subliniind calitățile lui și dorul resimțit din cauza distanței. Ea îl consideră de neînlocuit și se gândește constant la el, indiferent de obstacole.