Eu după tine,
Tu după mine,
Și uite-așa
Om duce-o bine,
Că mă opresc
Și mă gândesc,
Și mă frământ
Cu doru-n gând,
Eu pe badea când îl văd
Nu știu, Doamne, ce să cred,
Să-l sfădesc ori să-l împac
Pentru câte rele trag.
Că bădița
E-un om așa
Cu chip frumos
Și grai mieros,
Și de cumva
Am zis ceva
Atunci pe loc
Se face foc,
Și din dulce ca mierea
Se face ca și fierea,
Pe drum umblă ca nebunul,
Zici că-s doi, dar el îi unu.
Cât oi mai fi
Și-oi mai trăi
Nu l-oi lăsa
Nici la alta
Că-i păcătos,
Da-i și frumos,
Și îi stă bine
Numai cu mine,
Nu te las, bade, deloc
Să umbli din loc în loc,
Umblă, bade, după mine
Că eu umblu după tine.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste pasională, dar tumultoasă. Protagonista își urmărește iubitul, chiar dacă acesta are un temperament dificil, fiind convinsă că numai ea îl poate înțelege și iubi cu adevărat.