Bate vântu-n lan secara,
În gară cântă fanfara
Și-adună flăcăi din sate
Cu mândruțe supărate,
Cu mândruțe supărate
Și măicuțe-nlăcrimate,
Mama îmbrățișă’ feciorul,
Mândra-și plânge bădișorul.
Numai tata stă deoparte
Că are armata-n spate
Și îi tremură mustața
Că fecioru-ncepe viața,
Lasă coasa în șopron,
Fânu-n brazdă pe ogor
Și nu-l mai trezește mama,
Se duce să sune goarna.
Nu mai stă la sfat cu tata
Să-i spuie cum îi armata,
Bate vântu-n lan secara,
La gară cântă fanfara.
– Rămâi, mândruță, cu bine
Și gândește-te la mine
Când ai fi la horă-n sat
Eu în post oi sta soldat.
Șuieră trenul în gară,
Chiuiesc flăcăii iară,
Chiuiesc a dor și jale
Și gândesc la liberare.
Sensul versurilor
Piesa descrie momentul despărțirii unui tânăr de familie și de iubită, la plecarea în armată. Atmosfera este încărcată de emoție și nostalgie, fiind marcată de sunetul fanfarei și de suferința celor rămași acasă.