Frunză galbenă de tei,
Prin pădurea Gorovei
Trece-o tânără copilă
Cu un copilaș de mână.
Desculță și dezbrăcată
Ochii-n lacrimi i se scaldă,
Cântă cucu-ntr-o vâlcea:
– Un’ te duci, copila mea?.
– Nu știu unde să mă duc
Și-ncotro s-o mai apuc,
Tata s-o făcut haiduc
Și nu l-am văzut de mult.
– N-ai să-l mai vezi niciodată
Că taică-tu-i mort în baltă,
Ai grijă de frățiori
Pân-or crește mărișori.
Sensul versurilor
O fetiță săracă, însoțită de un copil mic, se plimbă prin pădure, îndurerată de pierderea tatălui ei, care a murit. Un cuc îi dezvăluie soarta tragică a tatălui și o îndeamnă să aibă grijă de frații ei.